Oxigenare şi dezodorizare
Formarea mirosurilor neplăcute este determinată în special de procesele rapide de fermentare şi descompunere care au loc sub acţiunea a numeroase microorganisme, la nivelul fracţiei celei mai predispuse la putrezire din masa organică a dejecţiilor.
Pentru a evita formarea acestor mirosuri, este prin urmare necesar să se efectueze operaţii de tratare în măsură să accelereze distrugerea acestei porţiuni a masei organice, astfel încât să se obţină un produs la nivelul căruia vor rămâne active numai aşa-numitele procese lente.
Un produs astfel tratat devine prin urmare practic inodor, deoarece prin minimalizarea proceselor de fermentare, nu se eliberează în atmosferă compuşi derivaţi urât mirositori. Stabilizarea dejecţiilor poate fi efectuată prin procese de tratare aerobă sau anaerobă.
Tratarea aerobă a dejecţiilor prin alimentare cu oxigen favorizează dezvoltarea de microorganisme aerobe facultative care realizează descompunerea oxidativă a substanţelor organice, stabilizându-le şi limitând formarea de compuşi urât mirositori şi fitotoxici.
Tratarea aerobă cu mixer – aerător de tip submersibil şi autoaspirant permite oxigenarea uniformă la diferite adâncimi, un aspect deosebit de important pentru dejecţiile predispuse la sedimentare rapidă (dejecţiile de suine), precum şi o formare redusă de aerosoli în timpul funcţionării. Oxigenarea efectuată în vederea proceselor de tratare prin nitrificare/denitrificare permite reducerea nivelului de azot din dejecţii, prezentând prin urmare un interes deosebit pentru toate zonele agricole vulnerabile.