Este cea obtinuta intr-un adapost datorita diferentei de densitate intre aerul intern (mai cald) si cel extern (mai rece). In prezenta unei deschideri in acoperis si a deschiderilor laterale, puse la o cota inferioara, se obtine o circulatie naturala a aerului cu intrare pe ferestre si iesire pe deschiderea din coama acoperisului.

In afara de diferentei de temperatura intre aerul intern si cel extern, vantul este o alta forta naturala in masura sa creeze miscarea aerului. Bineinteles este important ca orientarea si localizarea adapostului si controlul deschiderilor sa consimta la exploatarea in mod sinergic a celor doua forte naturale.

Din punct de vedere constructiv s-au studiat numeroase solutii in masura sa evite inconvenientele impuse de acest sistem de ventilatie:

• predispunerea deflectoarelor in apropierea deschiderilor pentru a reduce influenta negativa a vantului, mai ales in perioada de iarna;
• realizarea de tamplarii, (fie pentru ferestre, fie pentru cupoleta) usor reglabile si mecanizate cu centrala de comanda automata;

Sistemul de ventilatie naturala evidentiaza limite referitoare la o importanta influenta ca situatiile climatice externe au in conditionare volumele de aer; este un sistem, deci, care poate gasi reala, viabila aplicare in adaposturi unde concentratia animalelor nu este excesiva si de preferinta pentru animalele adulte, mai putin sensibile la variatile climatice ambientale. Principalul avantaj al ventilatiei naturale fata de cea artificiala, este legat de siguranta lui si de redusa dependenta de folosire de energie.
Cand este necesar sa asiguri o perfecta tinuta a aerului se poate adopta solutia cu fereastra wasistass si un plafon fals, integrandu-le insa intr- un sistem de ventilatie artificiala.